A trecut cam mult timp de la ultima postare de afise publicitare. Prea putin timp liber la dispozitie, dar uite ca acum am gasit cateva minute sa uploadez cateva imagini care m-au socat sau amuzat din Strasbourg.
Iar nebunii astia
Priceless, speachless, is this democracy?
Cum ar suna descrierea semnului asta?
Poti sa iti legi bicicleta cu o mie de lanturi, daca o lasi mai mult de o luna intr-un loc o mananca termitele
Moto-ul multora
Vecinul meu se gandi sa invete sa joace la tobe asa ca m-am gandit sa intitulez acest post la fel ca titlul cartii lui Emil Cioran. Eu si omul asta avem ceva in comun, nu ne simtim bine printre straini. In cartea asta tradusa din romana, filozoful roman incearca sa explice lumii intregi de ce viata lui a fost un chin in exil in Franta. Alungat din Tara Romaneasca pentru ca a scandalizat pe cine nu trebuia, a trebuit sa plece in Franta, sa se alature diasporei, sa isi scrie ideile din afara tari care l-a inspirat sa devina ceea ce il stim cu totii.
Urmeaza sa povestesc un examen avut recent la facultate. Se face ca era dimineata, prima ora, era anuntat un TP(travaux practiques), un fel de lucrare de control sau colocviu. Ultima data cand am avut curs, ne-a spus profesorul ca data viitoare vom avea un TP. Scurt. Nu a zis din ce teorie, nici ce va da, nimic. Zic bun, inchid ochii si la asta.
Vine profesorul (de acum incolo va fi numit Aiuritul) in clasa cu niste foi, le pune pe prima banca, ne spune la fiecare sa ne servim de acolo si sa ne apucam sa lucram, ia fiecare cate o foaie, se scarpina in cap cu mana cealalta si se aseaza la calculator. Lucrarea incepea cu prezentarea unui soft nemaivazut vreodata care aplica niste algoritmi de clustering asupra unor date de test, si incerca clasificarea datelor in cat mai putine clase. Apoi diferite intrebari asupra algoritmilor folositi. Seamana mai mult cu o lucrare de cercetare de genul, ce se intampla daca schimbam valoarea de “cutoff” cu 0.1. Totul trebuie scris intr-un document OpenOffice, salvat in PDF si apoi trimis pe adresa profesorului la finalul examenului. Final pe care nu l-a indicat deloc. Cursul era de 4 ore deci am presupus ca asta e intervalul tinta.
Ne apucam toti sa scriem, unii isi updatau statusul pe Facebook, alti dormeau(nu glumesc), eu citeam de zor si faceam cazurile alea nenorocite, trebuia sa gasesc o valoare de random seed care sa imi dea o eroare cat mai mica(atat scria pe foaie, EROARE, nu se lua in considerare ca in log-ul algoritmului erau mentionate mai multe erori – inchidem ochii si la asta). Dupa 2 ore termin de facut totul, vad ca si restul colegilor taiau frunza, si deodata il aud pe profesor ca zice ca gata, putem lua o pauza de CAFEA. Eh la asta nu am putut inchide ochii, cine a mai pomenit sa dea pauza de cafea in timpul unul colocviu/examen????!?!?! Deduc ca s-a terminat examenul, fac PDF-ul si il trimit. Ii spun ca am trimis, imi ureaza “Poti sa pleci daca ai terminat” ma imbrac si ies pe usa.
Peste 2 ore ma intorc pentru celelalte cursuri, si cu stupoare imi vad colegii ca inca mai lucreaza la cazurile alea tampite de test, profesorul era plecat. Se pare ca le-a spus ca s-a razgandit, si au timp pana seara sa faca lucrarea si sa i-o trimita. Mi-am intrebat colegii de ce nu au terminat si mi-au spus ca nu au inteles cerintele. Go figure!!!!
Zic un MERDE!! in gura mare si ma resemnez. Bomba de fapt vine seara, cand primim un mail pe adresa masterului de la Aiurit. Citez cu traducerea de rigoare:” Am aflat cu oroare ca nici unul din voi nu si-a dat seama ca de fapt erau 2 foi de examen. Va rog sa va uitati pe cea de-a doua foaie care a ramas in laborator, sa rezolvati intrebarile, si sa imi trimiteti rezultatele pe mail pana martea viitoare.”
Bravo Aiuritule, cum sa nu iti dai seama ca in 4 ore 25 din elevii tai au o singura foaie pe birou?!?!?!
Recent Comments