Hmmm… la ce va ganditi oare cand cititi titlul asta. Sunt curios, dar e complet invers de cum credeati.
Povestea incepe la cantina Alcatel-Lucent din Strasbourg. Se servea Fusilli cu sos si alte minuni ale bucatariei frantuzesti pe care nu le pot numi pe blog. Mi-am luat fusilli cu sos si parmezan pentru ca era singurul lucru care nu era in sange si manjit cu sos de melci. Plinbandu-ma cu tava cu fusilli prin sala, observ ca intr-un colt aveau bere Heineken la halba. Ochii mi s-au largit si gura facea demersurile necesare la creier pentru a indrepta mersul in dreptul butoiului cu bere. La dozator, dilema mare, nu aveam unde sa imi pun tava cu fusilli, decat sub robinetul dozatorului. Zis si facut, pun tava sub robinet, farfuria cu fusilli s-a intamplat sa ajunga FIX sub robinet, iau o halba, dau sa torn si nu curge nimic. Enervat apas mai tare! Incepe sa curga in pahar, astept, salivez, mai astept un pic plus salivat pe tricou… paharul tinde sa se umple, eu mai inchid de rotinet, dar debitul de bere ramane la fel.
Panica incepe sa se simta pe undeva pe spira sinarii, farfuria cu fusilli striga si ea ca e prea tanara sa moara innecata, paharul se umple complet, berea curgea, instinctul ancestral a intrat in functiune si am luat paharul de sub sirul constant de bere blonda. Rezultatul este evident, aveam fusilli overboard, Titanic all over again. Panicat trag de maneta dozatorului si fluxul de bere ucigator se opreste in sfarsit. In farfurie era liniste, fusilli pluteau le suprafata, alintati de vantul provocat de suspinarile mele.
Am luat un servetel si am incercat sa mai sec din lacul instalat in farfuria mea de fusilli. Cand a mai scazut debitul m-am pus la rand sa platesc, si apoi am mancat cu colegii mei. Nu a zis nimeni nimic, e ciudat… in tara mi-as fi luat baza cateva zile, aici nimeni nu a observat ca la mine in farfurie era balta si la ei era uscat. Si nu cred ca nu au zis nimic pentru a nu ma jigni, in timp ce curgea berea in farfurie, eu tipam, gesticulam : SHIIIT, FUUCKKK!! si totusi nu a venit nimeni la mine, nu m-a ajutat nimeni, nu m-a bagat nimeni in seama. Se pare ca dronele erau programate sa caute de mancare, sa plateasca, sa zica “Merci” cand li se luau banii din mana si apoi sa manance in liniste.
Recent Comments