Am gasit asta pe zidurile unui liceu din Strasbourg, undeva mai la periferie.

Comentariile sunt de prisos…

Nimic special la un concert de muzica, numai ca gara si impiegatul imi pareau cunoscuti

Nu ma pot abtine sa rad la fetele lor

Reclama la Bolshoi Ballet din Moscova. Extrem de expresiva pozitia, simti de fapt ca se misca cand nu te uiti

Fumatorii stiu de ce...

Reclama la un parfum, se vede pe undeva in coltul dreapta jos, in caz ca va intrebati la ce face de fapt reclama :p

Si ultima nu este de fapt un afis, insa recunosc mereu cand imi iau tzeapa.

Spre rusinea mea, nu mi-am dat seama ca chiuvetele erau jos si cu sapun albastru in ele pentru un motiv intemeiat. Nu cred ca am prins unghiul bine, dar erau de fapt pisoare, scria de fapt deasupra undeva in germana. Prea tarziu...

Urmeaza sa povestesc un examen avut recent la facultate. Se face ca era dimineata, prima ora, era anuntat un TP(travaux practiques), un fel de lucrare de control sau colocviu. Ultima data cand am avut curs, ne-a spus profesorul ca data viitoare vom avea un TP. Scurt. Nu a zis din ce teorie, nici ce va da, nimic. Zic bun, inchid ochii si la asta.

Vine profesorul (de acum incolo va fi numit Aiuritul) in clasa cu niste foi, le pune pe prima banca, ne spune la fiecare sa ne servim de acolo si sa ne apucam sa lucram, ia fiecare cate o foaie, se scarpina in cap cu mana cealalta si se aseaza la calculator. Lucrarea incepea cu prezentarea unui soft nemaivazut vreodata care aplica niste algoritmi de clustering asupra unor date de test, si incerca clasificarea datelor in cat mai putine clase. Apoi diferite intrebari asupra algoritmilor folositi. Seamana mai mult cu o lucrare de cercetare de genul, ce se intampla daca schimbam valoarea de “cutoff” cu 0.1. Totul trebuie scris intr-un document OpenOffice, salvat in PDF si apoi trimis pe adresa profesorului la finalul examenului. Final pe care nu l-a indicat deloc. Cursul era de 4 ore deci am presupus ca asta e intervalul tinta.

Ne apucam toti sa scriem, unii isi updatau statusul pe Facebook, alti dormeau(nu glumesc), eu citeam de zor si faceam cazurile alea nenorocite, trebuia sa gasesc o valoare de random seed care sa imi dea o eroare cat mai mica(atat scria pe foaie, EROARE, nu se lua in considerare ca in log-ul algoritmului erau mentionate mai multe erori – inchidem ochii si la asta). Dupa 2 ore termin de facut totul, vad ca si restul colegilor taiau frunza, si deodata il aud pe profesor ca zice ca gata, putem lua o pauza de CAFEA. Eh la asta nu am putut inchide ochii, cine a mai pomenit sa dea pauza de cafea in timpul unul colocviu/examen????!?!?! Deduc ca s-a terminat examenul, fac PDF-ul si il trimit. Ii spun ca am trimis, imi ureaza “Poti sa pleci daca ai terminat” ma imbrac si ies pe usa.

Peste 2 ore ma intorc pentru celelalte cursuri, si cu stupoare imi vad colegii ca inca mai lucreaza la cazurile alea tampite de test, profesorul era plecat. Se pare ca le-a spus ca s-a razgandit, si au timp pana seara sa faca lucrarea si sa i-o trimita. Mi-am intrebat colegii de ce nu au terminat si mi-au spus ca nu au inteles cerintele. Go figure!!!!

Zic un MERDE!! in gura mare si ma resemnez. Bomba de fapt vine seara, cand primim un mail pe adresa masterului de la Aiurit. Citez cu traducerea de rigoare:” Am aflat cu oroare ca nici unul din voi nu si-a dat seama ca de fapt erau 2 foi de examen. Va rog sa va uitati pe cea de-a doua foaie care a ramas in laborator, sa rezolvati intrebarile, si sa imi trimiteti rezultatele pe mail pana martea viitoare.”

Bravo Aiuritule, cum sa nu iti dai seama ca in 4 ore 25 din elevii tai au o singura foaie pe birou?!?!?!

Povestea incepe la cantina Alcatel-Lucent din Strasbourg. Se servea Fusilli cu sos si alte minuni ale bucatariei frantuzesti pe care nu le pot numi pe blog. Mi-am luat fusilli cu sos si parmezan pentru ca era singurul lucru care nu era in sange si manjit cu sos de melci. Plinbandu-ma cu tava cu fusilli prin sala, observ ca intr-un colt aveau bere Heineken la halba. Ochii mi s-au largit si gura facea demersurile necesare la creier pentru a indrepta mersul in dreptul butoiului cu bere. La dozator, dilema mare, nu aveam unde sa imi pun tava cu fusilli, decat sub robinetul dozatorului. Zis si facut, pun tava sub robinet, farfuria cu fusilli s-a intamplat sa ajunga FIX sub robinet, iau o halba, dau sa torn si nu curge nimic. Enervat apas mai tare! Incepe sa curga in pahar, astept, salivez, mai astept un pic plus salivat pe tricou… paharul tinde sa se umple, eu mai inchid de rotinet, dar debitul de bere ramane la fel.

Panica incepe sa se simta pe undeva pe spira sinarii, farfuria cu fusilli striga si ea ca e prea tanara sa moara innecata, paharul se umple complet, berea curgea, instinctul ancestral a intrat in functiune si am luat paharul de sub sirul constant de bere blonda. Rezultatul este evident,  aveam fusilli overboard, Titanic all over again. Panicat trag de maneta dozatorului si fluxul de bere ucigator se opreste in sfarsit. In farfurie era liniste, fusilli pluteau le suprafata, alintati de vantul provocat de suspinarile mele.

Am luat un servetel si am incercat sa mai sec din lacul instalat in farfuria mea de fusilli. Cand a mai scazut debitul m-am pus la rand sa platesc, si apoi am mancat cu colegii mei. Nu a zis nimeni nimic, e ciudat… in tara mi-as fi luat baza cateva zile, aici nimeni nu a observat ca la mine in farfurie era balta si la ei era uscat. Si nu cred ca nu au zis nimic pentru a nu ma jigni, in timp ce curgea berea in farfurie, eu tipam, gesticulam : SHIIIT, FUUCKKK!! si totusi nu a venit nimeni la mine, nu m-a ajutat nimeni, nu m-a bagat nimeni in seama. Se pare ca dronele erau programate sa caute de mancare, sa plateasca, sa zica “Merci” cand li se luau banii din mana si apoi sa manance in liniste.

It is now official, you no longer need to own a Mac computer in order to design, develop and deploy applications to the AppStore. Airplay SDk 4.1 has proved it possible, and I have a felling that this will cause a new wave of applications on the Iphone platform in the near future.

They also added the possibility to control the simulator on the PC with the real device.

How does Remote Control work?

Any WiFi-enabled device can now be connected to the Airplay Simulator, by means of the “Remote Control” menu. The Airplay Simulator then receives selected types of input event from the device (e.g. keypad, touchscreen, accelerometer), rather than from the desktop peripherals (e.g. keyboard, mouse). The Airplay Simulator display is sent back to the device as a JPEG stream. So effectively the device is generating inputs, and receiving visual output… yet the entire application is running on the desktop machine, in either x86 or ARM simulation!

Another new feature, a little overdue in my opinion, is that you can now use a single API to access the address book of any supported device.

I have started to evaluate my copy of this SDK, and I have to say that it feels like it has a lot of potential, but is still in its infancy, meaning that it is no stranger to bugs, and the application creation process is a little bit complicated. Also the documentation is not very comprehensive, it is mainly autogenerated from the code. They do include some 100 examples of every functionality they have, but no tutorials, except from a Hello World tutorial.

It is a new product on the market, it has no real examples of success in the real world, except for a couple of really impressive games from their own Ideaworks Game Studio, but still it has an appeal to a lot of developers, the fact that you can be set free from the quirks of all the supported platforms, the fact that you can apply your already acquired knowledge to build apps is enough for me and many others.

This post is about an amazing new SDK from Airplay. The description from the official site says a lot:

Airplay SDK is a unique cross-platform development solution for advanced applications & games for Iphone, Android and smartphone platforms.

I discovered this SDK while searching the web for a free solution to develop Iphone applications on a standard PC. Everybody nows that in order to build apps for the Iphone or Ipod Touch you need a MAC for the entire development process. It also implies that you need to learn a whole new language like Objective-C, agreed that is has a lot in common with Java and C++ but still in order to be really efficient in it you need to spend some time getting adjusted to the new architecture.

This is where Airplay comes into play, it is the solution that a lot of developers have been waiting for. It allows you to develop an app entirely on a PC, in C++ using paradigms and architectures very similar to OpenGL for the 3D part, and normal object oriented for the rest.

At the moment you need a MAC computer to be connected to your network to sign the application you have done for the submition process in AppStore.

That is not all!! It can take the same code you wrote, and compile + deploy it to an Android, Symbian, Windows Mobile or Brew(Blackberry) device. Let me be more specific, by utilizing this SDK you write a program in C++, debug it in a windows device emulator and debuger, then when you are satisfied with the end result, you can choose to compile with an arm compiler, and deploy to the devices enumerated above. I have presented this article from an Iphone point of view because that is what interests me, but as you can see it is eligible for other development platforms.

At this moment it has arrived at version 4.0, and already supports GPS, multitouch, HTTP sockets, Vibration, Physical Keyboard, an UI library, Accelerometer support and much more…

It is not yet considered a matured product but that will change over time. They already promised they will soon remove the MAC signing constraint from the equation. That for me is a big plus, meaning I no longer have to save money for a very expensive MAC computer. They also announced that they will support the native resolution of the iPad in the future versions.

The embedded systems love I nurtured since the start of this blog is still with me, although now I have a more realistic vision of its real potential in a real life situation, my life to be more exact. Even though it is a very interesting domain, the fact that I don’t have millions of euros to invest in new ideas, renders my impact in this domain to be limited to this blog, and the wacky contraptions that can be made using a PIC micro and some elbow grease. That is it! There is the option of working for a company that has the power to change something, but those are rare and far between, plus the feeling of accomplishment is truly not the same.

Next I thought that the next best thing is to work on devices that are already designed, and just try to take advantage of their hardware and public. Of course Iphone comes to mind, but it is not the only player in the market anymore, since Android, Symbian opened their SDK’s to developers.

Unfortunately for the Iphone the ship has sailed a long time ago, meaning that there are already 140000 applications in the AppStore and counting. Next is the Android Market has around 60000 apps, but the trick with this is that for a developer to actually make some money he needs a bank account in a handful of European countries. Bummer! Apple just announced the iPad, which out of the box is just an oversized Ipod Touch, not bad to start with, but useless without real applications to take advantage of the untapped use case scenarios it presents.

For me, this year is all about web programming. and the subject of the next few posts will be Google’s GWT and a project called VisualLinks. It is a school project I have to do with a few of my colleagues, in order to receive some credits.

I provided a link to the Google Projects page here

Acest servici imi mananca ficatii, in principal pentru ca s-a mutat locatia unde o sa invat cu spor Javascript. Ma aflu in pitorescul oras Colmar, aflat la 70 km de Strasbourg. Daca as fi turist as iubi orasul asta, cu cartierul Mica Venetie si casele de lemn aflate la tot pasul, dar nu sunt turist, sunt ucenic la o sucursala mica, cautatoare de suspans si trairi intense. Ma scol la 6:30, iau tramvaiul, apoi trenul si timp de juma de ora ascult muzica (asta cand imi aduc aminte sa imi iau Ipodul cu mine). Intr-un final ajung si ma pun pe invatat. Seara plec acasa iar cu trenul, iar cu tramvaiul…

Proiectul pe care lucrez este in colaborare cu Alcatel, noi trebuie sa construim interfata cu utilizatorul pentru 2 tipuri de telefoane de birou Bussiness Class ale lui Alcatel, utilizand controale Dojo si niste widgeturi facute de echipa pana acum. Nu am mai vazut amestecul asta de tehnologii in viata mea, este o adevarata aventura sa urmaresti procesul de apelare si afisare a unui widget pe ecran. It’s murder I tell you!

Sper sa nu mai par asa inmarmurit in fata ecranului prea multa vreme si sa accept ca nu am ce face si ca trebuie sa invat cat mai bine tehnologiile astea, mai ales ca mai am un coleg cu mine care este coleg si de master. E mai simplu el asa, dar azi imi raspunse la cateva intrebari destul de avansate, si e doar de o luna aici, deci asta inseamna ca se poate si mai bine!!!!

Abia astept weekendul!

M-am casatorit, sunt fericit, am terminat facultatea, acum sunt la master in Strasbourg, lucrez pe programare web, dintre toate domeniile din lume, s-a gasit loc pentru mine numai pe programare web. Ma doare, dar nu am incotro. Mie dor sa imi ard degetele cu pistolul de lipit, sau sa programez un PIC.

Poate cand ma voi intoarce in tara, pana atunci trebuie sa invat niste tehnologii foarte bizare si inutile luate individual. Asta e parerea mea despre toata latura asta a programarii. Sunt 1001 tehnologii si limbaje care luate individual nu reusesc sa rezolve scopul proiectului, trebuie combinate cu altele ca sa se ajunga la un rezultat acceptabil. Aici in Franta se pune enorm de mult accent pe programarea WEB, WEB 2.0. Aproape toate conferintele, forumurile de studenti, sau ce e si mai grav, aproape toate firmele de programare din zona recruteaza personal special pentru programare web, aplicatii intranet si extranet, ERP.

Mai este Alcatel de exemplu care mai face un tip de embedded, dar este o firma atat de exclusivista, incat e foarte greu de ajuns in randul lor. Mai raman firmele care doresc “maimute” cu 10 degete daca este posibil, si firmele care fac bani din satisfacerea cerintelor firmelor mai mari. La asta din urma am ajuns eu, Actimage Consulting se numeste are traditie de 20 de ani, si a avut destula incredere in franceza mea minimala incat sa ma ia ca apprenti(ucenic). Sper sa incep lucrul peste o saptamana. Don’t ask!!!! Stiu… sunt aici de o luna si abia peste o saptamana incep lucrul. Nu stiu cum avanseaza francezii astia, dar sunt mai lenesi ca noi!

Cat despre tehnologia embedded, nu ma dau batut, dar pentru o vreme trebuie sa ma conformez imprejurarilor. Intre timp mi-a venit alta idee, plimbandu-ma pe strada, am observat ca in urechile a 7 din 10 tineri sau bussiness-man stau casti de Ipod Touch sau Iphone. Pana la urma tot “embeddded applications” se numesc aplicatiile capabile sa ruleze pe IphoneOS. Ipod Touch am deja, imi mai trebuie un Mac. Eh aici e problema, costa cat un rinichi pe piata neagra.

Era sa uit, degeaba dau o caruta de bani pe hardware, imi mai trebuie o idee! Ceva care nu s-a mai facut, ceva tot pe interfatarea intre user si internet.

Am asistat recent la un forum al dezvoltatorilor, unde la un Keynote pe la mijlocul zilei, Pannel-ul format din 5 oameni de afaceri, ziaristi, profesori a fost intrebat cati din ei au un Iphone. In secunda urmatoare sincronizati perfect si-au scos toti Iphone-urile. Daaamn! Urmatoarea intrebare fireasca a fost daca considera Iphone-ul viitorul web-ului? Majoritatea din ei au raspuns mai pe langa subiect, dat fiind faptul ca si intebare era gresit formulata. Pana la un ziarist, care a corectat intrebarea si a spus clar ca Iphone-ul este doar o fereastra catre internet, si ca nu are cum sa intruchipeze viitorul internetului, poate doar sa prevesteasca implicarea din ce in ce mai mare a internetului in viata noastra.

Si da! imi e dor de tara, de parinti, de mancare, de mici, mamaliga, si gratarele improvizate te miri unde. Sper sa gasesc tara intr-o stare economica mai buna cand ma voi intoarce.